Ce sunt serviciile?
Servicile
nu au defenitie clara dar majoritatea economiştilor le privesc ca un sistem de
utilităţi, în care beneficiarul cumpără sau foloseşte nu un produs, ci o
anumită utilitate, care-i conferă anumite avantaje ori satisfacţii,
neconcretizate, în majoritatea cazurilor sub formă materială şi destinate
satisfacerii unor nevoi personale sau sociale.
Asociaţia Americană de Marketing defineşte
serviciile în felul următor: „serviciile reprezintă activităţi, beneficii sau
utilităţi care sunt oferite pe piaţă sau prestate în asociere cu vânzarea unui
bun material” .
Specialist în marketing, Philip Kotler oferă la
rândul său accepţiunea potrivit căreia „serviciul reprezintă orice activitate
sau beneficiu pe care o parte o poate oferi alteia, care este, în general,
intangibil, şi al cărei rezultat nu presupune dreptul de proprietate asupra
unui bun material”.
O
definiţie cuprinzătoare este dată de Christian Gronroos : „un serviciu este o
activitate sau un grup de activităţi mai mult sau mai puţin tangibile, care au
de obicei loc în momentul interacţiunii dintre cumpărător şi prestator”.
Această definiţie precizează pe lângă „nematerialitatea” serviciilor şi
importanţa hotărâtoare a relaţiei cumpărător-prestator, care este de cele mai
multe ori decisivă în prestarea serviciului.
Evolutia serviciilor
Evolutiile din ultimele decenii indreptatesc caracterizarea economiilor
tarilor dezvoltate ca "economii ale serviciilor". In actualul Top 500
de compani din lume realizat de revista Fortune, cele mai de succes firme din tariile dezvoltate
apartin sectorului tertiar. Astfel pe primul lor se afla lantul de magazine
Wal-Mart din Statele Unite ale Americii.[1] In Germania in primele 20 de firme 8[2] dintre ele au ca obiect de activitatea prestarea
serviciilor.
 |
| Top Fortune - Top 500 de companii din lume http://money.cnn.com/magazines/fortune/ |
Elvetia este recunoscuta ca “tara serviciilor”, acest lucru este demonstat
si de numarul mare de firme din domeniul serviciilor aflate in top. Numai putin
de 8 firme se afla in primele 10 firme.[3]
Desi acum serviciile au un rol
important in economia oricarui stat, ele nu au avut acelasi statut de la
inceput. Mult
timp serviciile au fost ignorate, considerate neproductive (A. Smith, D.
Ricardo, S. Mill, Say, Marx). Pentru acesti
autori clasici realitatea serviciilor consta esential in servicii personale si
domestice. Pentru ei transportul, comertul, bancile erau „intermediari”utili in
masura in care facilitau deplasarea si achizitia marfurilor dar fara a fi
considerate creatoare de valoare.
In trecut se spunea ca serviciile sunt o frana a cresterii economice, fiind
un factor inflationist deoarece cresterea salariilor si a profitului nu ar
corespunde unei cresteri a productivitatii.
Teoriile economice noi reconsidera rolul serviciilor in dezvoltarea
economiei, revizuind conceptia despre cresterea economica. Astfel unele tari au inceput sa se axeze pe
sectorul serviciilor, cazul Elvetiei care nu investeste in industrie (exceptie
industria lactatelor, ceasurilor si a dulciurilor) deoarece este mai costisitor
si amortizarea se face lent ci in cresterea calitatiilor serviciilor.
Acesta este de altfel şi cazul României cu o pondere a populaţiei ocupate în
servicii de numai 31,2% în anul 2000, iar in cel de-al doilea trimestru al anului
2009 rata de ocupare fiind de 59,7%.
În lipsa unui indicator sintetic, capabil să exprime activitatea acestui
sector şi să asigure comparabilitatea cu alte sectoare sau ţări, se poate
recurge la abordarea din diverse unghiuri a contribuţiei şi, respectiv, a
gradului de angajare a serviciilor în efortul globalal dezvoltării economiei.
În acest sens, ar putea fi luate în
considerare, pe de o parte, proporţia resurselor umane şi a fondurilor
materiale angajate în acest sector, iar pe de altă parte contribuţia lui la
crearea produsului intern brut şi a valorii adăugate.
Unii dintre indicatorii cei mai
expresivi de caracterizare a dimensiunilor şi evoluţiei sectorului serviciilor îl
reprezintă populaţia ocupată (ponderea faţă de total) şi modificarea acesteia în
timp.
Din informaţiile privind economia
mondială rezultă că, cu cât o ţară are un nivel de dezvoltare mai ridicat, cu
atât sectorul terţiar (serviciile) deţine o parte mai însemnată din totalul forţei
de muncă. Corespunzător, în ţările dezvoltate ale lumii, peste 2/3 din populaţia
ocupată este angajată în sfera serviciilor – în SUA, Canada,Elvetia, Olanda,
ajungând la peste 73%, în timp ce, în ţările cu un nivel mediu şi scăzut de
dezvoltare ponderea este de 35-40% - Portugalia, Grecia, Turcia.
Diferenţele sensibile între ţări
reflectă nu numai gradul diferit de dezvoltare ci şi o serie de particularităţi
privind structura internă a economiei şi/sau a sectorului terţiar, opţiunea
pentru un anume model de creştere economică, tradiţiile culturale şi
religioase, gradul de militarizare a economiei sau ţării.
In schimb, in cazul ţărilor est-europene, aflate în plin proces de
tranziţie, nivelul mai modest al serviciilor este condiţionat, dincolo de
stadiul dezvoltării economice, de dificultăţile cu care se confruntă aceste ţări
şi ritmul în care se realizează tranziţia.
Totodată, o analiză a evoluţiei
dimensiunilor sectorului terţiar, la scară mondială, evidenţiază tendinţa de
creştere a acestuia, prin deplasarea continuă a forţei de muncă spre ramurile
din sfera serviciilor.
Asistam in prezent pe plan mondial la trecerea la un nou tip de societate
pe care specialistii o caracterizeaza cu denumiri diferite cum ar fi:
-
societate post industriala (Daniel Bell – Harvard)- societate neo industriala (Jonathan Gershuny)
- al treilea val (Alvin Toffler)
- informationala
- a cunoasterii, etc.
Contributia serviciilor
la cresterea economica
Mult timp,importanta activitatilor de
servicii nu a fost recunoscuta, serviciile fiind neglijate de economisti si
incadrate,se parea,odata pentru totdeauna,in sfera neproductiva.
Experienta tarilor dezvoltate arata ca
sectorul serviciilor este uzual, la fel de mult o premisa si un rezultat al
dezvoltarii economice.In acest sens, experienta unui sistem bancar eficient, a
unui sector dorespunzator dezvoltat de transporturi, de telecomunicatii, de
servicii de asigurare si a unei administratii publice eficiente sunt esentiale
pentru infaptuirea unui proces de crestere economica interna si pentru
participarea la comertul International.
Mai mult, un sistem bancar bine organizat
are capacitatea de mobilizare si utilizare eficienta a capitalului nu numai in
cadrul fiecarei economii nationale, ci si prin investitii directe in alte
economii, prin acordarea de imprumuturi in conditii avantajoase.
Amplificarea miscarii internationale a
capitalului si fortei de munca in scopul valorificarii lor mai eficiente
conduce la cresterea fluxurilor internationale de servicii.
De asemenea, dezvoltarea comertului cu
produse de inalta tehnicitate si cu instalatii complexe determina sporirea
comertului international cu servicii cum ar fi cele legate de transferul
international de tehnologie, comertul cu brevete, know-how, servicii de
engineering. De mentionat este si faptul ca epoca actuala se caracterizeaza
prin contracte internationale deosebit de intense. Aceasta conduc, de asemenea,
la amplificarea fluxurilor internationale de servicii cum ar fi cele generate
de calatoriiile de afaceri, intretinerea reprezentantelor economice,
participarea la organizatii internationale, congrese, conferinte, colocvii,
servicii de presa si telecomunicatii, burse de studii si documentare.
In tara
noastra cresterea volumului serviciilor pentru populatie prestate cu plata sau
din fondurile sociale de consum raspunde unei dinamici obiective a noilor
cerinte privind procesul de reproductie a fortei de munca. Sfera serviciilor trebuie sa se adapteze flexibil progresului
care are loc in domeniul consumului in concordanta cu diferentierea
necesitatilor in diferite etape de dezvoltare a societatii.
Principalul
reprezentant al teoriilor despre societatea post-industriala este Daniel Bell
care a scris o carte intitulata chiar “The Coming of Post Industrial Society”.
Un fenomen prezent in toate
tarile este cresterea ponderii fortei de munca ocupata in domeniul serviciilor,
fenomen manifestat cu o mai mare intensitate in tarile dezvoltate. Astfel, in
tari ca SUA, Germania, Marea Britanie, Franta, Belgia, Danemarca, Elvetia,
Austria, Olanda si Suedia, ponderea populatiei ocupata in domeniul serviciilor
depaseste 70%. Chiar si in tari cu un nivel mediu de dezvoltare sau sub medie -
Spania, Portugalia, Grecia, Croatia, Ungaria, Slovenia, Slovacia si Polonia,
ponderea populatiei ocupata in domeniul serviciilor depaseste 60%.In
In tarile dezvoltate serviciile au o importanta majora la
formarea PIB-ului, astfel in Germania 71,3 % servicii, 27,8 si doar 0,9%, in Luxemburg serviciile au contribuit cu
80,6 %. Media in Uniunea Europeanaeste
de 73,1 %. [4]
Sursa:
http://www.romania-central.com/economy-of-romania/romania-gdp-composition-structure-by-sectors.gif
In Romania serviciile au avut în intervalul 2002-2008 o pondere de circa
50%, în primele şase luni ale acestui an fiind de 49,5%.[5]
Sursa:
http://www.romania-central.com/economy-of-romania/romania-gdp-composition-structure-by-sectors.gif
Si in tarile in curs de
dezvoltare, sectorul serviciilor ia amploare, in Africa sub sahariana
serviciile au contribuit cu 47% pe cand industria a avut un procent de 37%, iar
agricultura doar 16%. Ceea ce inseamna
ca cresterea economica din Africa sub sahariana s-a bazat pe servicii, decat pe industrie.
Desi cota servicilor din unele tari in curs de dezvoltare poate fie egala cu
cea a unei tari dezvoltate, natura servicilor este diferita. In tarile bogate
sunt dezvoltate serviciile:
- servicile financiare
- turismul
- servicile de transport
- servicile medicale
- educatia
Pe cand in
tarile in curs de dezvoltare sunt prezente :servicile de transport, servicile
medicale (in crestere in Africa
sub-sahariana), servicile in IT (call-center).
De exemplu, în anul 2008, comparativ cu anul 20010, exportul serviciilor de
afaceri s-a majorat semnificativ în cazul următoarelor ţări: Slovacia – 60,2%;
Polonia – 58,8%; Ungaria – 47,4%; Slovenia – 45,5%; România – 24,2%. În
privinţa serviciilor financiare, s-a înregistrat o creştere de 2,2 ori a
exportului Cehiei, o dublare a celui aferent Slovaciei şi o majorare cu 22,5%
în cazul României.
Analiza dinamicii serviciilor informatice situează România pe locul I, în
cadrul noilor ţări membre UE, cu o creştere de 2,5 ori urmată de Cehia cu 2,2
ori şi de Ungaria cu 43,1%.
In concluzie servicile sunt important pentru cresterea si dezvoltarea
oricarui stat. In continuare ele se vor diversifica, calitatea acestora va fi
din ce in ce mai mare. Consider ca acest trend de “inlocuire” a industriei se
va face din ce mai simtit si in tarile in curs de dezvoltare.
O
altă concluzie importantă, demonstrată de realităţile economice, este că
serviciile pot fi considerate în acelaşi timp, premisă şi efect al
industrializării.
În
privinţa serviciilor destinate consumului
final, acestea sunt implicate atât în
satisfacerea
unor nevoi materiale, cât şi spirituale sau sociale, intrând în acest
proces în relaţii complexe cu bunurile materiale, relaţii ce pot fi de
concurenţă (substituţie) sau de stimulare (complementaritate).
Teoriile
economice moderne au revenit asupra rolului serviciilor în creşterea
economică, recunoscându-se rolul de prim rang pe care acestea îl
au în prezent în realizarea progresului economic şi social.
Astfel,
funcţiile serviciilor se înscriu între activităţile cele mai importante
creatoare de avuţie materială şi spirituală. Dintre acestea se remarcă
funcţiile de: cercetare-dezvoltare, educaţie (formare şi perfecţionare
profesională), întreţinere (mentenanţă), aprovizionare şi stocaj, distribuţie,
potenţarea utilizării produselor, gestiunea şi reciclarea deşeurilor. Aceste funcţii
înglobează, cu diferenţieri în funcţie de natura produselor, până la 80% din
costurile totale ale acestora.
Pe
de altă parte, eterogenitatea serviciilor face ca diferite prestaţii să nu
contribuie la fel la creşterea economică, serviciile împărţindu-se din acest
punct de vedere în: intensive în muncă (personal) şi intensive în cunoaştere
(inteligenţă).
Aportul
cel mai mare la creşterea economică îl au serviciile intensive în inteligenţă, care
contribuie la progresul tehnic în sens larg, contribuţie ce poate fi analizată
şi măsurată cu ajutorul funcţiilor de
producţie.
Contribuţia
serviciilor la calitatea
vieţii se referă la trei aspecte mai importante:
consumul
de servicii, relaţiile serviciilor cu timpul liber şi cu mediul înconjurător.
Consumul
de servicii este un indicator important al calităţii vieţii, existând
diferenţieri importante în privinţa coeficienţilor
bugetari ai serviciilor (care exprimă ponderea
cheltuielilor pentru servicii în cheltuielile totale de consum ale populaţiei)
între diferite ţări, precum şi pe categorii socio-profesionale, determinate de
diferenţele în ceea ce priveşte veniturile reale ale populaţiei.
Relaţiile
serviciilor cu timpul liber vizează atât mărimea acestuia cât şi modalităţile
lui de utilizare, serviciile fiind implicate atât în creşterea loisirului, cât
şi în crearea condiţiilor pentru loisir şi petrecerea acestuia.
În
sfârşit, raporturile serviciilor cu mediul înconjurător se concretizează atât
în
deteriorarea acestuia (prin diferite forme de poluare)
cât şi în protejarea lui prin: îmbunătăţiri
funciare, amenajări silvice, servicii de epurare, de salubritate etc. şi nu în
ultimul rând, prin educarea eco logică
a utilizatorilor productivi şi finali.
[1]
http://money.cnn.com/magazines/fortune/global500/2011/snapshots/2255.html
[2]
http://money.cnn.com/magazines/fortune/global500/2011/countries/Germany.html
[3]
http://money.cnn.com/magazines/fortune/global500/2011/countries/Switzerland.html
[4]
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2048.html
[5]
http://www.mediafax.ro/economic/serviciile-au-cea-mai-mare-contributie-la-formarea-pib-3167399