Rezumat
În acest proiect am analizat riscurile cu care se confrunta industria de
îmbrăcăminte, făcând referire la comapania suedeză de
îmbrăcăminte H&M Hennes&Mauritz AB.
Riscul
este definit ca fiind “ un eveniment viitor şi probabil, a cărui
producere ar putea provoca anumite pierderi”. [1]
Scopul
managementului riscurilor într-o organizaţie este acela de a ajuta
identificarea şi controlul riscurilor la care este expusă o
organizaţie, astfel încat firma să îşi indeplinească
obiectivele propuse.
Industria
modei este cunoscută pentru riscurile mari ce le presupune. Putem
spune ca operarea în industria modei este un risc implicit. Din
acest motiv este foarte important pentru firme din acest domeniu să
îşi managerize bine riscurile.
Având
în vedere performanţele economice putem afirma că compania H&M
îşi manageriază cu brio riscurile la care este supusă si anume:
riscul prinvind trendul/moda, condiții meteorologice, schimbări
macroeconomice, schimbări climatice, riscurile legale, riscurile
privind lanţul de aprovizionare şi desfacere, riscurile financiare
(riscul valutar, riscul de indatorare, etc).
Cuvinte
cheie: riscul în afaceri, managementul riscului, industria
de îmbrăcăminte, compania H&M.
Riscul este definit şi înţeles în mai multe feluri. Termenul,
în sine, datează din mijlocul secolului al 17-lea, când este
întâlnit sub forma “risque” în limba franceză şi “rischo”
(derivat din “rischiare”) în limba italiană. Englezii l-au
naturalizat mai târziu, sub forma “risk”.[2]
Dicţionarele
definesc riscul, de asemenea, în diferite moduri.Dicţionarul
Explicativ al Limbii Române defineşte riscul ca fiind “
posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat
un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil.”[3] În
economia de piaţă, riscul este definit ca fiind “eveniment viitor
şi probabil, a cărui producere ar putea provoca anumite pierderi”.
[4] Conform dicţionarului economic editat de revista The Economist,
asumarea riscului stă la baza capitalismului şi este responsabil
pentru o mare parte a creşterii unei economii.[5]
Oricărei activităţi umane îi poate fi asociată o anumită doză
de risc. Activităţile economice, categorie de primă importanţă a
activităţilor umane, sunt la rândul lor caracterizate prin
riscuri; viitorul fiind incert, orice decizie, orice acţiune cu
caracter economic are consecinţe cu atât mai greu de evaluat cu cât
realizarea acţiunii respective este mai îndepărtată.
Riscul
economic a fost descris ori luat în calcul de-a lungul timpului de
mulţi autori. Importanţa asociată conceptului de risc variază de
la autor la autor[6]:
-
pentru Adam Smith, riscul nu juca decât un rol marginal în economie; chiar dacă acesta poate afecta veniturile agenţilor economici, influenţa sa devine, după părerea sa, neglijabilă la nivel macroeconomic.
-
Piter Heine în lucrarea sa „ Modalitatea de gândire economică”, afirmă, că - „venitul apare din cauza incertitudenii, în lipsa căreia totul ce se referă la obţinerea venitului, ar fi bine cunoscut, toate posibilităţile sale de obţinere ar fi epuizate, şi, evident, venitul avea să fie egal cu zero”.
-
Schumpeter analizează rolul antreprenorului şi riscurile asumate de către acesta în procesul de inovare, afirmând în lucrarea „Teoria dezvoltării economice” că „dacă riscurile nu se iau în consideraţie, atunci ele devin sursă de pierderi pe de o parte, şi sursă de venit, pe de altă parte”.
-
Knight insista asupra incertitudinii specifice proceselor de producţie
-
Keynes a studiat consecinţele incertitudinii asupra deciziilor de producţie.
În
literatura economică contemporană se evidenţiază două teorii ale
riscului: clasică si neoclasică. În teoria clasică, riscul este
definitca o probabilitate matematică de pierderi, care pot apărea
în cazul luării unei decizii incorecte. În acest caz riscul apare
ca o daună, pagubă care este consecinţa unei decizii greşite.
Adeptii
acestei teorii neoclasice consideră că întreprinderea, care îşi
desfăsoară activitatea în condiţii de incertitudine, trebuie să
ţină cont de doua elemente: mărimea profitului aşteptat şi
mărimea abaterilor lui posibile. Comportamentul antreprenorului,
conform acestei teorii, se identifică cu concepţia profitului
maximal. Deci, conform teoriei neoclasice, antreprenorul activează
în condiţii de incertitudine şi obţine un profit care este
considerat o variabilă neconstantă.
Atunci când ia o decizie (semnează un contract), antreprenorul trebuie să ţină cont de[7]:
Atunci când ia o decizie (semnează un contract), antreprenorul trebuie să ţină cont de[7]:
a)
marimea profitului preconizat;
b)
marimea abaterilor de la profitul perioadei anterioare.
Pentru a se înţelege mai bine noţiunea de risc, este necesară realizarea unei distincţii clare între risc şi incertitudine. Riscul se referă la situaţiile în care se pot identifica probabilităţi obiective pentru rezultatele posibile. Cu alte cuvinte el poate fi cuantificat. Incertitudinea se referă în schimb la situaţiile sau evenimentele despre care nu există informaţii suficiente pentru a identifica probabilităţile obiective. Prin urmare, atunci când informaţiile necesare înţelegerii şi anticipării evoluţiilor, schimbărilor ce pot avea loc într-un anumit context sunt fie insuficiente, fie indisponibile, situaţia este catalogată ca fiind una incertă.
Elementul cheie în a face distincţia intre risc şi incertitudine este probabilitatea. Probabilitatea se referă la posibilitatea ca un anumit fenomen sau eveniment să se producă în condiţii bine determinate. În funcţie de probabilitate pot fi evidenţiate 3 categorii de situaţii:
-
certitudinea absolută
-
incertitudinea
-
riscul
Certitudinea absolută poate fi definită ca situaţia decizională în care evoluţia viitoare a evenimentelor, consecinţele unei decizii pot fi prevăzute cu exactitate, neexistând erori sau evenimente neasteptate. Se poate afirma că rezultatele oricărei decizii sunt cunoscute cu exactitate înaintea adoptării lor deoarece probabilitatea ca rezultatul respectiv să fie atins este de 100%. La polul opus al certitudinii se află incertitudinea.
Riscul se află situat între certitudine şi incertitudine. El este un fenomen care provine din circumstanţe pentru care decidentul este în măsură sa identifice evenimente posibile, şi chiar probabilitatea materializării acestora, fără a fi însă în măsură să precizeze cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv.
Riscul provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumită acurateţe care este evenimentul identificat ca atare de decident care se va materializa efectiv şi va determina un anumit rezultat negativ.
Principalele caracteristici ale riscului:
a)
riscul derivă din incertitudine; adoptarea deciziei are loc în
prezent, iar punerea în practică şi rezultatele se vor produce în
viitor. Incertitudinea provine din necunoaşterea cu privire la care
eveniment din cele identificate se va produce şi la ce moment, care
vor fi efectele reale şi amplitudinea producerii acestora;
b)
riscul implică ideea de pierdere potenţială, indiferent de natură,
generată de evoluţia unui factor în sens contrar aşteptărilor
decidentului;
c)
efectele riscului, odată produse, nu mai pot fi înlăturate;
d)
riscul apare atât în procesul activităţii economice, sociale, cât
şi în afara acestuia, ca urmare a raporturilor dintre om şi
natură;
e)
asumarea riscului presupune o remunerare corespunzătoare a
capitalului investit;
f)
riscul reprezintă o incapacitate de adaptare a firmei la condiţiile
de mediu;
g)
riscul este o măsură a vulnerabilităţii firmei, a probabilităţii
de apariţie a succesului sau eşecului.
Managementul riscului la nivelul unui agent economic reprezintă procesul de gestionare a expunerii la risc a unei întreprinderi sau activităţi, presupunând adoptarea de măsuri eficiente care să minimizeze consecinţele materializării riscului. Managementul riscului are drept scop reducerea vulnerabilităţii firmei la schimbările nefavorabile ale mediului în care activează, în vederea realizării obiectivelor stabilite cu eficienţă maximă.
Procesul de gestionare a riscului presupune:
-
cunoaşterea, pe cât posibil, tuturor factorilor care pot influenţa negativ desfăşurarea activităţii;
-
estimarea gravităţii consecinţelor materializării riscului;
-
identificarea şi implementarea unor măsuri de prevenire şi protecţie împotriva riscului;
-
transferul efectelor ce nu pot fi gestionate de firmă la societăţi specializate în gestiunea riscurilor;
-
adoptarea de măsuri eficiente de reducere sau eliminare a pierderilor în cazul materializării riscului;
-
urmărirea măsurii în care firma a reuşit să gestioneze riscurile şi revizuirea strategiei în acest domeniu dacă acest lucru se impune.
Managementul
riscului presupune stabilirea de către manager a limitelor între
care este dispus să-şi asume riscul şi impactul acestuia asupra
rentabilităţii întreprinderii, nivelul concret de risc la care
este expusă activitatea firmei şi adoptarea unor măsuri de
eliminare sau de reducere a riscului în vederea optimizării
rezultatelor.
Întreprinzătorul trebui să foloseasca instrumente şi tehnici care să-i permită:
·
măsurarea riscului, determinarea structurii sale şi a gradului de
expunere a activităţii;
·
estimarea probabilităţii de materializare a riscului;
·
controlul riscului prin monitorizarea permanentă a evoluţiei
înregistrate de nivelul şi structura riscului şi luarea măsurilor
pentru adaptarea firmei la condiţiile concrete.
Măsurile
de gestionare a riscului ce pot fi aplicate de un agent economic
cunosc o varietate deosebită, alegerea unei astfel de măsuri
depinzând atât de natura riscului, cât şi de resursele de care
dispune firma la un moment dat şi de scopul urmărit. Pentru
managementul riscului, decidenţii pot adopta următoarele măsuri
mai importante:
a)
evitarea riscului;
b)
asigurarea împotriva riscului;
c)
restructurarea activităţii;
d)
diversificarea activităţii;
e)
dezinvestirea;
f)
maximizarea profitului pe termen scurt;
g)
asumarea riscului.
Industria modei este cunoscută pentru riscurile mari ce le presupune. Putem spune ca operarea în industria modei este un risc implicit.
Globalizarea
a contribuit la creşterea concurenţei şi implicit a riscurilor.
Industria de îmbrăcăminte este fragmentată, nici o firmă nu are
o pondere destul de mare pe piață pentru a fi în măsură să
influențeze direcție sau prețul.[8]
Pe
această piaţă există mai multe tipuri de producători:
producători integrati, producători care operează pe licenţe şi
producători de contract. Producători integraţi se ocupă de toate
etapele produsului: proiectare (design), fabricare, comercializare.
Unul dintre cei mai mari producători integrali este Levi Strauss.
Producători care operează pe licenţe se ocupă doar de
confecţionarea hainelor, iar cei pe contract se ocupă doar de
design-ul/desfacerea produselor. Fiecare tip de producator are
riscurile lui.
Trendul în industria modei este de a produce pe contract, aşa cum procedează liderii în fast-fashion: Zara şi H&M[10], care au renunţat să mai deţină fabrici de producţie şi ei se ocupă doar de proiectarea produselor, contractarea furnizorilor de materii prime şi de comercializare.
Fabricarea
de îmbrăcăminte are loc de obicei în țările cu costuri reduse
ale forței de muncă, dar acest factor nu este suficient pentru
companiile de modă pentru ale asigura succesul.
Principalele caracteristici ale pietei mondiale sunt[11]:
a.
ramura care utilizează intensiv munca vie, costul forţei de muncă
influentând decisiv competitivitatea produselor;
b.
existenţa unei pieţe saturate, puternic concurenţiale în ţarile
dezvoltate, în care
coeficientul
de elasticitate a cererii faţă de venit este redus. Ca urmare, in
aceste ţări stimularea cererii se face prin multiplicarea
prezentarii colectiei de produse noi, cat si prin modificarile în
structura cererii pe vârste şi în stilul de viata al
consumatorilor;
c.
intensificarea procesului de globalizare a producţiei şi
comertului, bazat pe
diferenţierea
intre nivelul costurilor de productie, inclusiv al salariilor, în
diverse ţări. Acest proces a dus la dezvoltarea dinamica a acestor
sectoare in ţările în curs de dezvoltare cu costuri mai reduse ale
forţei de muncă, inclusiv prin realizarea unei parţi din
capacitatile de productie din ţările industrializate în ţările
în curs de dezvoltare şi la afirmarea tot mai redutabilă ca
furnizori pe piaţa externă a ţărilor din aceasta ultimă grupă.
Ţările industrializate şi-au păstrat poziţiile de lideri pe
aceasta piaţa în ceea ce priveşte produsele cu valoare adaugată
ridicată, articolele de modă, textilele tehnice.
Ca orice industrie aceasta nu este lipsită de riscuri, putem
spune chiar că în această industrie sunt riscuri mai mari având
în vedere schimbarea rapidă a tendinţelor în modă.
În continuare sunt analizate cele mai des întalnite riscuri
din industria modei:
a) riscurile naturale pot să afecteze atât direct cât şi indirect această industrie. Calamităţile naturale cum ar fi cutremure, inundaţii, alunecări de teren, pot afecta atât fabricile, depozitele cât şi anumite puncte de vânzare. Totodată seceta prelungită, inundaţiile, grindina, temperaturile extreme afectează industria textilă care este principala sursă de aprovizionare pentru industria modei. Abaterile de la condiții meteorologice normale ar putea afecta vânzările.Alţi factori de risc natural ce pot prejudicia direct şi indirect sectorul modei sunt cei biologici şi anume insecte, rozătoare, viruşi, bacterii ce pot distruge produsele în orice stadiu al prelucrării sale sau plantele care sunt necesare industriei textile.
b) riscurile poltice. Acestea decurg din modificările strategiei, tacticii şi a acţiunilor curente ale factorilor politici din propria ţară (la nivel naţional, regional şi local), din ţările cu care întreprinderea are contracte directe şi indirecte şi ale marilor organizaţii internaţionale. Cele mai frecvent manifestate riscuri politice sunt independente de acţiunile întreprinderii şi pot fi: riscuri de restrângere a importurilor şi/sau exporturilor; riscul limitării transferului valutar; riscul refuzului admiterii produselor firmei pe teritoriul anumitor state.
c) riscurile sociale sunt provocate de evenimente sociale previzibile sau imprevizibile, precum boala, decesul, invaliditatea, reducerea nivelului de trai, şomajul, maternitatea, grevele etc. Având în vedere ca în această industrie mâna de muncă este foarte importantă[12], companiile trebuie să managerieze foarte atent aceste riscuri. Din păcate, multe din cele mai importante companii din industrie, au ales cea mai simplă, dar imorlă cale de reducere a acestor riscuri şi anume şi-au delocalizat activitatea în ţării unde mâna de muncă este ieftină şi legislaţia muncii este mai permisivă cum ar fi China, Bangladesh, India. La presiunea consumatorilor din ţăriile dezvoltate, firmele au început să crească nivelul condiţiilor de muncă din aceste ţări.
d) riscurile juridice decurg din incidenţa legislaţiei naţionale, comunitare sau internaţionale. Totodata aceste riscuri decurg şi din contractele juridice dintre companii şi partenerii de afaceri.Pentru a limita aceste riscuri se apelează la specialişti în domeniu.Companiile din zona fast-fashion cum ar fi grupul Inditex, H&M, Primark, M&S trebuie să foarte atente atunci când se inspiră din marii designeri deoarece pot fi acuzaţi de încălcarea patentelor protejate.
e) riscurile tehnologice sunt generate de disfuncţionalităţi tehnologice şi organizatorice în cadrul activităţii de producţie. Pentru a manageria aceste riscuri, cei din industrie au implementat standarde internaţionale privind calitatea produselor. Alte riscuri tehnologice sunt cele de a nu realiza, din punct de vedere cantitativ, producţia prevăzută sau de a depăşi consumurile specifice normate.
f) riscurile economice sunt determinate de evoluţiile contextuale întreprinderii şi de nivelul calitativ al activităţilor economice desfăşurate în cadrul său.[13] Aceste pot fi grupate în:
·
riscuri economice propriu-zise cum ar fi: riscul creşterii
inflaţiei, a creşterii ratei dobânzii la credite sau a cursului de
schimb valutar. Pentru a limta creşterea ratei dobânzii, firmele
din domeniu nu apelează de regulă la credite pe termen lung, tocmai
pentru a nu se supune foarte mult acestui risc. Pentru a limita
fluctuaţiile valutare firmele pot apela la produse finaciare cum ar
fi hedging-ul sau să semneze precontracte.
·
riscurile finaciare sunt aferente obţinerii şi utilizării
capitalurilor împrumutate şi proprii, iar cele mai frecvent
întâlnite sunt: riscul rămânerii fără lichidităţi, riscul
neasigurării rentabilităţii, riscul îndatorării excesive, riscul
creditului.
·
riscurile comerciale sunt asociate operaţiunilor de
aprovizionare şi vânzare pe piaţa internă şi externă.Dintre
cele mai importante, pot fi enumerate:
-
riscul de preţ apare ca urmare a fluctuaţiei preţurilor de aprovizionare şi vânzare datorită modificării raportului dintre cerere şi ofertă. Pentru a reduce acest risc, firmele apelează la precontracte sau contracte futures.
-
riscul de transport poate aparea ca urmare a problemelor de logistica, a accidentelor de maşină. Firmele externalizează acest serviciu pentru a evita riscurile de transport.
-
Riscul de depozitare - materiile prime, produsele finite pot fi afectate de condiţiile neconforme de depozitare.
-
riscul de vânzare – este cel mai des risc întalnit în acest sector. Din acest motiv firmele din domeniu efectuează periodic studii de piaţă pentru a identifica preferinţele consumatorilor.
H&M Hennes&Mauritz AB (H&M) este o companie
multinaţională de retail fashion, comercializând produse de
îmbrăcăminte, încălţăminte şi produce cosmetice pentru
bărbaţi, femei şi copii.
H&M
este o companie foarte faimoasă şi este cunoscută în special
pentru performanţele financiare şi de piaţă. Strategia companiei
se axează în primul rând pe extinderea rapidă şi găsirea celor
mai promiţătoare pieţe, producţia rentabilă a bunurilor, precum
şi reducerea timpilor de producţie. H&M este totodată un
bun exemplu pentru avantajele competitive create de folosirea
soluţiilor integrate de e-business. Departamentul de vânzări şi
logistică poate supraveghea vânzările şi stocurile magazinelor
prin intermediul platformei IT comune.
Bazându-se
pe o viziune şi o misiune clar definite, H&M se descurcă
foarte bine, chiar şi în perioada de recesiune. Acest lucru poate
fi demonstrat prin faptele următoare:
-
Primul magazin H&M a fost deschis în Vasteras, Suedia, în
1947.
-
H&M are 2776 magazine în 48 de pieţe şi continuă să se
extindă.
-
Are peste 150 de designeri şi creatori de modele care lucrează
pentru colecţiile pentru femei, bărbaţi, adolescenţi şi copii.
-
H&M vinde, de asemenea, produce cosmetice şi articole
pentru casă în brand propriu.
-
Produce noi sunt livrate în magazinele H&M zilnic.
-
În ţările nordice, H&M Rowells oferă posibilitatea
de a achiziţiona din catalog sau on-line.
-
H&M nu deţine fabric în proprietate. În schimb, colaborează
cu aproape 800 de furnizori independenţi situaţi în special în
Asia şi Europa.
-
Există 26 de birouri de producţie în lume: 9 în Europa, 15 în
Asia şi câte un birou în Africa şi America Centrală.
-
Astăzi compania are peste 104,000 angajaţi.
Misiunea
H&M este de a consolida oferta pentru clienţi prin oferirea de
calitate şi modă la cel mai bun preţ. Cu o expansiune rapidă în
întreaga lume, H&M devine din ce în ce mai puternic,
căpătând o poziţie fermă în industrie.
Viziunea
H&M de a oferi clienţilor o ofertă din ce în ce mai bună şi
chiar de a depăşi aşteptările acestora. H&M continuă să
îşi extindă vânzările prin catalog şi cele on-line. Odată cu
dezvoltarea magazinelor online, oamenii pot achiziţiona produsele
H&M doar cu un click. Acest lucru va ajuta H&M să-şi
realizeze viziunea în viitor.
Logistică
şi distribuţie
Acţionând
în acelaşi timp ca şi importator, angrosist şi retailer, H&M
controlează fiecare etapă din lanţul logistic. Continua dezvoltare
IT asigură suportul logistic necesar. În timp ce managementul
stocului este manevrată în cadrul organizaţiei, transportul este
asigurat de firme specializate în domeniul transporturilor. O mare
parte a fluxului de bunuri este dirijat de la locaţiile de producţie
prin intermediul unui terminal de tranzit în Germania. Există un
centru de distribuţie în fiecare ţară, astfel încât bunurile
pot fi verificate uşor şi redirecţionate în magazine sau în
depozite.
Canalele
principale de distribuţie sunt magazinele proprii. H&M vinde
prin intermediul comenzilor prin poştă în ţările nordice.
Compania a început să vândă online din 1998, în present deţinând
magazine online în 9 ţări. Serviciul “Shopping online” a fost
îmbunătăţit continuu de atunci. Oricum, magazinele continuă să
fie principalul canal de distribuţie. Deţinând o reţea proprie,
H&M deţine controlul strategiei de expansiune şi a
filialelor.
Afacerea
și rezultatele grupului H&M pot fi influențate de un număr
mare de factori. Cei mai mulţi dintre aceşti factori pot fi
administraţi cu ajutorul regulilor interne.
Există
riscuri și incertitudini legate de trend/modă, condiții
meteorologice, schimbări macroeconomice, schimbări climatice,
intervenții în politicile comerciale, factori externi din țările
de producție și valute străine. De asemenea, există factori
legați de extinderea pe noi piețe, lansarea de noi concepte și
modul de gestionare a mărcii.
Trend-ul/ moda
Activarea
în industria modei reprezintă un risc în sine. Moda are o durată
de viață limitată; există întotdeauna riscul ca o parte din
colecțiile viitoare să nu fie bine primite de către clienți. În
cadrul fiecărui concept este important să se dețină volumele
potrivite și să se atingă echilibrul corect în mixul de elemente
de bază în modă și ultimele tendințe. Pe scurt, în fiecare
colecție trebuie să realizeze combinația optimă de modă și
calitate la cel mai bun preț. Pentru optimizarea colecţiei, Grupul
H&M cumpără şi produce articole în mod continuu pe tot
parcursul sezonului. Tiparele cumpărate/fabricate sunt relativ
similar pe diferite piețe, cu toate că există și diferențe.
Începutul sezonului și durata unui sezon pot, de exemplu, să
varieze de la o țară la alta. Termenele de livrare și volumul de
produse pentru diferite țări și magazine sunt, prin urmare,
ajustate în consecință.
Condițiile
meteorologice
Produsele
grupului H&M sunt produse cu scopul de a fi vândute în
magazine, în baza condițiilor meteorologice normale.Abaterile de la
condiții meteorologice normale ar putea afecta vânzările. Acest
lucru este valabil mai ales în zona de tranziție între două
sezoane, cum ar fi trecerea de la vară la toamnă.
Pentru
a-şi limita pierderile cauzate de abaterile meteorologice, compania
H&M redistribuie stocul către alte ţări, unde condiţiile
meteo sunt favorabile.
Având
în vedere schimbările climatice, cei de la H&M, atunci când
lansează o colecţie pentru un sezon cum ar fi cel de iarnă,
pregătesc căteva articole „contra sezonului” sau pentru
„pre-sezon”. În acest fel nu vor fi luaţi prin surprindere.
Oricum modelul de afaceri al firmei se bazeză pe flexibilitate şi
viteza mare de răspuns, ei nepregătind niciodata tot stocul din
înainte de sezon.
Schimbările macroeconomice negative
Există
riscul ca schimbările macroeconomice negative din una sau mai multe
țări să aibă ca rezultat o recesiune economică, de natură
săschimbe comportamentul de cumpărare al consumatorilor și,
astfel,să afecteze vânzările Grupului H&M. Prin urmare,
compania H&M este conştientă de astfel de modificări care
pot afecta afacerea şi folosesc un model de producere a hainelor
flexibil, care poate fi ajustat la condiţiile de pe pieţe diferite.
Factorii
externi din țările de producție
Există
incertitudini și în ceea ce privește modul în care factori
externi precum prețurile materiilor prime, costurile de transport și
competența furnizorilor pot afecta costurile produselor H&M.
Prin urmare, Grupul H&M monitorizeze îndeaproape astfel de
schimbări și pregăteşte strategii prin care combate fluctuaţiile
factorilor externi cât mai avantajos posibil, atât pentru companie,
cât şi pentru clienţii acestuia.
Intervențiile
în politicile comerciale
Costurile
de cumpărare pot fi afectatede deciziile luate la nivel național,
cu privire la subvenții de export/import, taxe vamale, contingente
pentru produse textile, embargouri, etc. Efectele au impact, în
primul rând, asupra clienților și a companiilor de pe piețele
individuale. Companiile globale, cu filiale în mai multe țări sunt
afectate într-o măsură mai mică, iar în ceea ce privește
corporațiile globale, intervenții în politicile comerciale pot fi
considerate ca fiind, în mare măsură, concurență neutră.
Riscurile
legale
Având
în vedere că compania îşi desfăşoară activitate pe mai multe
continente, compania este foarte atentă la modul de întocmire a
contractelor. Din acest motiv apelează la avocaţi cu experinţă în
contractele internationale.
Riscurile
legate de lanţul de aprovizionare şi desfacere
Grupul
H&M nu deţine nicio fabrică, deci riscul de producţie a fost
externalizat, dar riscurile privind supply chain au crescut. Pentru
a-şi păstra modelul de afaceri viabil, odată cu transferarea
producţiei din Europa în ţările asitice, firma H&M şi-a pus
la punct un sistem logistic foarte complex. Firma cumpără materiile
prime direct de la furnizori nu prin intermediari. Au o baza de date
foarte complexă din care selectează furnizorii cu raportul cel mai
bun calitate/preţ.Acest lucru se întămplă şi în cazul
selectării producătorilor de îmbrăcăminte.
Riscurile
financiare
Politica
de finanțare și gestionare a riscului adoptată de Grupul H&M
este efectuată la nivel central în cadrul departamentului
financiar, în conformitate cu politica financiară stabilită de
Consiliul de Directori. Politica financiară este cel mai important
instrument de control financiar pentru activitățile firmei și
stabilește cadrul în care compania funcționează.
În
cadrul afecerilor sale, Grupul este expus la riscuri asociate cu
instrumentele financiare, cum ar fi: lichiditățile, învestițiile
pe termen scurt, conturi de încasări şi plăţi.
Principalele
riscuri legate de aceste instrumente sunt următoarele:
A.
riscul de dobândă asociat cu lichiditățile și investițiile pe
termen scurt,
B.
riscul valutar asociat cu fluxurile și activele financiare în
valute străine,
C.
riscul de credit asociat cu activele financiare și instrumentele
financiare derivate;
D.
riscul de lichiditate.
A.
Riscul de dobândă
Riscul
de dobândă este riscul conform căruia valoarea unui instrument
financiar poate varia în funcție de modificările ratelor dobânzii
de pe piață, aceste modificări pot afecta profitul net. Expunerea
Grupului la riscurile cauzate de modificarea ratelor dobânzilor este
legată de fondurile lichide și de investițiile pe termen scurt.
Termenul inițial al investițiilor este de maximum douăsprezece
luni de la data limită. Politica financiară a firmei permite
investiţii de până la doi ani. La data de închidere anului
financiar 2012, lichiditățile și investițiile pe termen scurt ale
Grupului erau de 17,143 m SEK.
B.
Riscul Valutar
Riscul
valutar este riscul cauzat de modificarea valorii instrumentelor
financiare sau a fluxurilor de numerar viitoare ca urmare a
variațiilor cursului de schimb.
În
ceea ce priveşte Grupul H&M, riscul valutar asociat cu
instrumentele financiare este legat, în principal, de investiții
financiare, conturi de plătit și instrumente financiare derivate.
Majoritatea surplusului de lichiditate este situat în Suedia și
este investit în moneda SEK, reducându-se astfel riscul valutar al
Grupului. Conturile de plătit în monede străine sunt tratate în
general în Suedia și sunt acoperite, în mare măsură, prin
pre-contracte. Astfel, o schimbare cu 2% a valorii coroanei suedeze
în raport cu alte valute ar avea un efect de moment nesemnificativ
asupra profitului legat de deținerile de instrumente financiare de
la data închiderii exercițiului. O consolidare cu 2% a coroanei
suedeze ar avea un efect pozitiv asupra rezervei de capital în
valoare de aproximativ 75 m SEK, înainte de plata impozitelor.
Rezultatul
operațional al Grupului pentru anul 2012 a fost afectat de
diferențele de curs valutar aferente fluxurilor de mărfuri în
valoare de 161 m SEK.
Fluxul
de plăţi în monedă străină pentru conturi de creanţe şi
datorii expune Grupul la riscul valutar. Pentru a gestiona riscul
valutar referitor la modificările cursului de schimb, Grupul
apelează la operaţiuni de hedging. Expunerea la riscul valutar este
administrată la nivel central. Majoritatea vânzărilor Grupului
sunt efectuate în euro, iar majoritatea achiziţiilor sunt făcute
în dolari şi euro. Fluctuaţia cursului de schimb dolar/euro este
riscul valutar cel mai mare cu care se confruntă Grupul. Pentru a
proteja fluxurile de bunuri în monede străine şi astfel, a reduce
efectele fluctuaţiilor viitoare, toate achiziţiile de bunuri
efectuate în prezent şi în viitor sunt acoperite în cadrul
pre-contractelor. Termenul mediu de încheiere a pre-contractelor
importante este de aproximativ patru luni. Deoarece cel mai important
scop al managementului riscului valutar este cel de reducere a
riscului, doar expunerea în fluxul de bunuri este protejată.
În
plus faţă de efectele tranzacţiei, profiturile sunt, de asemenea,
afectate de efectele conversiei valutare din moneda locală a
punctelor de lucru din afara Suediei în coroana suedeză ( SEK).
Profitul/pierderea de bază de pe o piaţă poate fi neschimbat în
moneda locală, dar când este convertit în SEK acesta poate creşte
dacă coroana suedeză s-a depreciat, sau poate să scadă în cazul
în care coroana suedeză s-a apreciat. Efectele conversiei afectează
activele nete ale Grupului pe baza bilanţului consolidat al
filialelor străine.Pentru acest tip de risc nu se efectuează
operaţiuni de hedging.
C.
Riscul de credit
Investiţiile
sunt permise doar în băncile din ţările cu un rating de minim AA-
( conform cu ratingul pe termen lung definit de Standard&Poor).
Politica financiară prevede suma maximă care poate fi investită,
precum şi termenul investiţiei, în funcţie de rating.
Investiţiile sunt permise doar în băncile definite de
Standard& Poor ca având importanţă în ţara în care se
află. Creanţele sunt împărţite între un număr mare de clienţi
cu sume mici pentru fiecare client. Datoria medie a fost de
aproximativ 2000 SEK, datoriile neperformante au fost nesemnificative
pe parcursul anului.
D.
Riscul de lichiditate
Având
în vedere buna lichiditate, precum şi fluxul de numerar bun al
Grupului, H&M nu consideră necesară apelarea la credite în
momentul prezent.
Analiza
riscului la nivelul unei entităţi economice este foarte importantă
pentru managementul întreprinderii, deoarece sprijină managerii în
procesul de adoptare a strategiei de risc, îi avertizează în
legătură cu deteriorarea climatului de afaceri şi reprezintă
suportul de bază în adoptarea şi implementarea unor strategii de
intervenţie în situaţii critice.
Scopul
managementului riscurilor într-o organizaţie este acela de a ajuta
inţelegerea riscurilor la care este expusă o organizaţie şi la
administrarea lor, astfel încat organizaţia să îşi îndeplinească
obiectivele propuse. Principalul avantaj al unui program de
management al riscului este eficienţa economică, deoarece managerii
conştientizează riscurile la care este expusă organizaţia şi le
administreaza corespunzator, astfel încat acestea să nu se intample
sau să minimalizeze pierderile.
Managementul
riscului devine un proces de identificare, analiză şi răspuns la
riscurile potenţiale ale unei organizaţii.
Aşa
cum am mai spus, activarea în industria modei reprezintă un risc în
sine. Firmele din acest domeniu trebuie să îşi managerieze foarte
bine aceste riscuri dacă vor să supraveţuiască pe piaţă.
Compania
H&M a înţeles că trebuie să îşi managerize foarte bine
riscurile la care este supusă, dacă doreşte să îşi
îndeplinească obiectivele.
Rezultatele
financiare ne confirmă că măsurile luate pentru a preveni şi
contracara riscurile au fost foarte eficiente.
Pe
viitor, cel mai mare risc cu care se va confrunta compania H&M
este creşterea salariilor în ţările producătoare care va duce şi
la o mărire a costurilor de producţie afectând profitabilitatea
companiei. Creşterea costurilor de producţie se vor regăsi în
preţurile de vânzare a hainelor, afectând astfel modelul de
business al companiei, acela de a vinde haine ieftine şi în
tendinţe. Oriscum, ei au conştentizat acest risc încă pe de acum,
transferându-şi o parte a producţie din China în alte ţări
asiatice cu salarii mai mici.
Având
în vedere ca până în prezent au demonstrat că sunt o companie
flexibilă care ştie să îşi managerieze cu brio riscurile la care
este supusă, considerăm ca şi în viitor vor face acelaşi lucru,
menţinându-şi astfel poziţia finaciară stabilă pe care o are în
prezent.
1.
***Teoria riscurilor şi aplicaţii, Centrul de Formare şi
Analiză în Ingineria Riscurilor, ediţia nr. 3, Editura Alexandru
Myller, 2012
2.
N., Slobozeanu, Analiza şi evaluarea riscurilor economice şi
financiarea ale întreprinderii, Chişinău, 2008,
3.
O/Folcuţ, Industria de textile şi confecţii din România,
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu,
Secţiunea economie, nr. 3/2009 ,
4.
H&M Annual Report 2012,
http://about.hm.com/en/About/Investor-Relations/Financial-Reports/Annual-Reports.html
5.
http://globaledge.msu.edu/industries/apparel-and-textiles
6.
http://www.hm.com/
7.
http://en.wikipedia.org/wiki/H%26M
8.
http://www.perfect-service.ro/intelinet/2010/ianuarie/intel(i)net.php?legatura=4
[1]***Teoria
riscurilor şi aplicaţii, Centrul de Formare şi Analiză în
Ingineria Riscurilor, ediţia nr. 3, Editura Alexandru Myller, 2012,
http://www.math.uaic.ro/~cefair/files/nr_3_2012_revista.pdf
[2]http://www.perfect-service.ro/intelinet/2010/ianuarie/intel(i)net.php?legatura=4
[3]http://dexonline.ro/definitie/risc
[4]***Teoria
riscurilor şi aplicaţii, Centrul de Formare şi Analiză în
Ingineria Riscurilor, ediţia nr. 3, Editura Alexandru Myller, 2012,
http://www.math.uaic.ro/~cefair/files/nr_3_2012_revista.pdf
[5]http://www.economist.com/economics-a-to-z/r#node-21529781
[6]http://194.169.191.252/grantantrep/faces/resources/doc/events/Bazele_Antrep_Manual.pdf
[7]N.,
Slobozeanu, Analiza şi evaluarea riscurilor economice şi
financiarea ale întreprinderii, Chişinău, 2008,
http://www.cnaa.acad.md/thesis/11591/
[8]http://globaledge.msu.edu/industries/apparel-and-textiles
[9]http://globaledge.msu.edu/industries/apparel-and-textiles
[10]http://globaledge.msu.edu/industries/apparel-and-textiles/background
[11]O.
Folcuţ, Industria de textile şi confecţii din România, Analele
Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Secţiunea
economie, nr. 3/2009 ,
http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2009-03/18_ovidiu_folcut.pdf
[12]http://globaledge.msu.edu/industries/apparel-and-textiles
[14]
www.hm.com
[15]http://www.hm.com/entrance.ahtml?orguri=/
[16]H&M
Annual Report 2012,
http://about.hm.com/en/About/Investor-Relations/Financial-Reports/Annual-Reports.html
[17]http://en.wikipedia.org/wiki/H%26M
[18]H&M
Annual Report 2012,
http://about.hm.com/en/About/Investor-Relations/Financial-Reports/Annual-Reports.html
Comentarii